Hai sa latram la luna

Mai 28, 2008

Nu mai sus de sandale, mister Dawkins
Probabil ca prima oara pe anul asta, aseara, doborat de preaplinul programului administrativ -cultural – alcoolic am cazut lat devreme, pe la 22.30. Dimineata, la 7 fara un minut m-a sunat cineva. Mi-am limpezit vocea inainte de a raspunde. Era o limpezime care spunea: „fireste ca sunt treaz la ora asta, exact, numai pentru dumneavoastra, nu, nu ma deranjati, ce idee deplasata, va rog, vorbiti-mi incontinent si obscen despre problemele globale si personale care va anima asa timpuriu!” Dupa convorbire mi-am facut un fresh de portocale, mi-am tras aproape castronul cu fistic si m-am uitat la ceas vreo jumatate de ora. Am contemplat ora aceea mica, limpede si neincrezator. Apoi, obosit, m-am dus la culcare. Fireste, a sunat telefonul. Daca nu raspundeam, lumea cu bunele si relele ei s-ar fi dezagregat. Nu puteam lasa sa se intample asta, am eu cateva motive personale. Intamplarea m-a convins ca somnul este o idee proasta, dimineata. Ora opt si Jazzo treaz, asta da poveste de spus nepotilor. Dupa aia am plecat si-am venit de cateva ori. S-a facut seara, si, ca orice convalescent care se respecta, m-am retras in barlog. Dupa obisnuitele ritualuri de seara/ noapte, mi-am tras alaturi masuta cu reviste, am facut o cafea tare si aromata, am reluat fisticul, berea neagra, ciocolata amara, concertul lui Abdullah Ibrahim din ’81 de la Berlin, unde canta o melodie si cu vocea, intamplare absolut rarisima, si revistele de miercuri. A, si capsunele. La prima lectura, „Notele berlineze” ale lui Plesu din Dilema Veche, editorialul lui Stanomir din „22”, cateva glume expirate si inca un episod din excelentul serial despre Nichita al lui Agopian din „Catavencu”, totul ca incalzire pentru „Foreign Policy”. Dupa cateva titluri din FP, ghinionul ma duce la o pagina aparent inofensiva, unde „buldogul lui Darwin”, Richard Dawkins (despre care nu spun mai multe, cautati-l si voi pe net), afirma in buna traditie a „stiintificilor” cu mintea prinsa-n rotile ceasornicului: „Daca Bach ar fi fost educat intr-o cultura atee, el ar fi putut crea aceleasi oratorii sublime, dar inspirat de univers, de galaxie, de tectonica placilor.” Cand un om cu genul asta de pregatire vorbeste despre gene egoiste, rauri de ADN scurse din „Eden” si altele, il ascult cu gura cascata. Imi place, il respect si notez. Jos palaria! Din nefericire, insa, dansul lejer al lui Dawkins (si-al celor ca el) printre conceptele specializarii lui, devine la fel de subtil ca navala unei hoarde de mamuti speriati intr-un magazin de cristaluri, atunci cand isi paraseste domeniul specific. Un singur exemplu si inchei: daca doctorul Dawkins ar mai fi citit si alte carti in afara de cele scrise de el insusi (nu ca nu ar fi si asta o performanta in sine) ar fi aflat ca, de cand e lumea, nu a existat pe fata pamantului o societate/ cultura/ comunitate atee. Asta e posibil sa nu insemne mare lucru, dar probabil ca spune totul. Nu exista cultura atee, exista insa o societate occidentala construita pe valorile crestine. Gandirea stiintifica, toleranta la critica, intelegerea Celuilalt, toate astea sunt deprinderi izvorate direct din dogmele crestine. (pentru cine are nevoie de bibliografie pe tema asta sunt disponibil la mesaje). Enfin, stau acum cu o capsuna in gura si ma gandesc ce ar fi putut compune Bach animat de imaginea placilor tectonice. Nimic?! Stiu ca mica mea reactie nu are nici o importanta, tocmai de-aia imi permit sa-i recomand lui Dawkins si celor ca el sa treaca mai bine la masurat lungimea Planck si sa ne vorbeasca despre asta. Nu mai sus de sanda, frumosi mici!

Infinitul

Mai 21, 2008

L. F. Celine a fost un profet care s-a risipit ca romancier. El a spus ca „Iubirea este infinitul pus la indemana unor javre care se catelesc”

Nu mai inteleg nimic

Aprilie 22, 2008

Cand eram pustan, credeam ca odata cu trecerea vremii totul imi va fi mai limpede. Maturitatea era un alt nume al claritatii. Acum imi dau seama ca este de fapt invers . Prezentul e tulbure. Maturizarea e doar un pas spre opacitatea definitiva.